[…] Bursele, pro primo, nu se dau nicicînd unor oameni cu avere pro secundo, nu se dau pentru ca tinerii să învețe științe lucrative ca dreptul, medicina, tehnica. Tineri modești și silitori, cari vor fi mulțumiți c-un viitor puțin strălucit, ingrat chiar, primesc în alte țări asemenea burse pentru a se ocupa cu studii istorice, etnografice, arheologice sau filologice, cu științe cari nu aduc bani, n-aduc cîștig. E prea adevărat că tocmai aceste științe și nu cele practice, constituiesc adevărata cultură a unei nații, că după produsele sale științifice și literare se cîntărește valoarea vieții unui popor pe pămînt. Dar, deși aceasta e adevărat, imensa majoritate a oamenilor n-are nici răbdarea, nici gustul unei adîncite cercetări științifice și se mulțumește cu apropriarea rezultatelor ultime, cu esența științei. Iată dar adevărata menire a burselor: a crea specialiști în ramuri de știință care n-aduc mare cîștig bănesc, a crește pe învățătorii nației – și breasla învățătorească nu-i în nici o țară avută; cariera e — esceptînd poate Englitera — pretutindenea ingrată.
Astfel am văzut sub ministerul conservator trimițîndu-se cîțiva tineri în străinătate – însă pentru a studia dreptul, medicina sau ingineria? Nu. D. Tocilescu a fost trimis pentru filologia limbelor slave, de vreme ce documentele noastre istorice de-naintea epocei lui Matei Basarab sînt scrise slavonește, d. G. D. Teodorescu a fost trimis pentru filologia limbelor clasice ș.a.m.d. Cît pentru studiile lucrative, se vor găsi întotdeauna oameni cu oarecare avere cari să traducă o parte din capitalul lor bănesc asupra fiilor lor în capital de știință practică și aducătoare de cîștig.

31 mai 1880